fustrari zilnice
It’s a long way to the top, if you want to rock’n’roll.
Vorbeam cu un prieten de familie despre utilitatea banilor, cati bani sunt suficienti si cand trebuie sa te opresti.
Faza oarecum ciudata e ca foarte multi pierd pe drum scopul calatoriei. Te chinui sa faci bani ca sa iti poti cumpara si tu ce iti doresti. Apoi ca sa ai ce cheltui prin oras cu fetele, apoi ca sa poti sa te muti undeva cu chirie ca sa scapi de ai tai, apoi ca sa iti iei masina, ca sa poti sa te insori, ca sa poti sa-ti iei casa sa traiesti cu nevasta si viitorul copil, ca sa cresti copilul, ca sa tii copilul in scoala, ca sa ajuti copilul sa isi inceapa viata alaturi de proaspata nevasta … si GATA! Iti mai trebuie doar pentru nevoile de zi cu zi. Nu mai trebuie sa strangi bani pt altceva care nu iti e absolut necesar.
Totusi multi continua fara vre-un rost. Au pierdut scopul vietii. Cauta cu disperare in continuare banul fara sa aiba nevoie de el.
Iti faci o casa cu suficiente camere pt familie, iti iei o masina in care sa te simti bine, iti dotezi casa cu diferite chestii, te asiguri ca in caz de ceva ai suficient cat sa nu ramai pe drumuri.
Nu, multi nu se multumesc. La o adica e bine sa fii perseverent, dar pana cand? Toti vor mai mult, mai mare, mai misto, mai nou, mai luxos.
Da, si mie mi-ar place sa pot sa intru intr-un magazin de haine fara sa stiu de la intrare ca ma duc doar sa ma uit si pana apuc eu sa le cumpar nu le vor mai fabrica.
Si mie mi-ar place sa nu mai calculez constant banii care ii am in buzunar si banii care trebuie sa vina. Cand ma uit pe un meniu sa ma uit la ce as vrea sa comand, nu la ce as putea.
Mi-ar place ca in fiecare weekend sa ma sui in masina si sa merg intr-o alta destinatie, sa nu mai imi povesteasca prietenii pe unde s-au plimbat.
Sa ma sui in primul tren cu mana in buzunar si cu cardul de credit in portofel si sa ma plimb pe oriunde am chef prin Europa.
Mi-ar place sa am un apartament in Monaco cu vedere la circuitul de F1. Mi-ar place sa conduc un Aston Martin. Mi-ar place sa am o cabana la munte cu jacuzzi in curtea din spate, sa ma relaxez dupa ce am fost toata ziua cu snow-mobil.
Sa pot sa pun mana pe telefon si sa sun sa imi pregateasca avionu, ca nu mai vreau sa merg de Craciun in Alpi, ci vreau sa ma plimb cu iahtul in Caraibe sa ma bronzez natural.
Sa gasesc o femeie culta si cu gusturi rafinate.
Dar pana acolo mai e foarte mult de munca. Totusi devine din ce in ce mai fustrant cu fiecare rasarit de soare.
Post-uri similare:
- Retorica, Prostia, Viata, Banii, Lenea, Amabilitatea
- nu stiu sa ma distrez, sunt inapt
- up up and away ….
- sufar de depresie
- Sundays are evil
By
Catalin Nicolescu
August 19, 2008 | Filed Under Uncategorized
Comments
10 Responses to “fustrari zilnice”
Tweetbacks
Trackbacks
Leave a Reply
-
Find It
Contact me
-
About
This is an area on your website where you can add text. This will serve as an informative location on your website, where you can talk about your site.
-
Recently Written
- Developing for Facebook
- Cel mai bun sfat despre relaţii dat vreodată
- Dragi retardaţi ai Interenetului de pretutindeni
- Care copii ?
- Incă una micuţă despre bloggerii din Constanţa
- Constanţa Blog Meet #14
- Când te-ai considerat prima dată bărbat?
- misterioase sunt căile internetului
- Ziua în care RSS-urile au murit?
- În vizită pe planeta Cabral
-
Categories
-
Blogroll
-
-
Admin
tu de fapt vrei o femeie cu tate mari 🙂
potrivite, nu prea mari
Sa fii fericit nu inseamna sa ai cat mai mult ci sa ai nevoie de cat mai putin…
nu stiu daca cat mai putin … tind sa zic … sa ai suficient
De fapt, ideea în sine este să te mulţumeşti cu ce ai. D-asta se spune că banii n-aduc fericire 🙂
Se putea si mai rau… Problema este ca, presupunand ca ai obtine tot ce ai mentionat tu mai sus, cu siguranta ai vrea mai mult. Si apoi si mai mult… pana cand?
mmmm … nu … ceva banuti cat sa-mi fac unele mofturi si sa am cu cine sa ii cheltui ar fi mai mult decat suficient
Ceea ce cauti tu de fapt inseamna a ajunge la un “echilibru” in viata. Din pacate asta nu tine doar de vointa, inteligenta si cumpatare. Se cer sacrificii mult mai mari, este un drum foarte putin batatorit si odata inceput, nu mai exista cale de intoarcere. Aici castigurile nu cunosc limita, dar nici pierderile.
Nu poate fi descris in cuvinte, nici macar sugerat.
Asa ca preferabil este sa te multumesti cu ce iti ofera viata, fara sa te impotrivesti prea mult. Este si asta un echilibru si un mod de impacare cu tine insuti, chiar daca pe termen scurt, cam cat o viata de om. 🙂
Iti doresti cam multe. Sunt putini oameni care se pot lauda cu ce vrei tu, chiar foarte putini.Pentru ca pe langa bani, trebuie sa ai si o mentalitate corespunzatoare. Sa stii cand sa te opresti din a fi sclavul lor. Sa stii sa incepi cum trebuie prima zi din noua ta viata.
In fine, poate vei reusi toate astea. Si taman atunci se va prabusi avionul personal deasupra Alpilor. 🙂
:)) Deci in concluzie trebuie sa iau lectii de sky-diving