deci se poate : Eu are blog

deci se poate

Ziceam aici si aici despre, parkour, freerunning, lipsa de exercitiu fizic si nevoia de a introduce ceva nou in rutina de zi cu zi. Bineinteles 99% din lume a zis ca nu sunt intreg la minte, ca e degeaba, ca e aiurea.

Si am inceput sa “predic” nevoia de exercitiu. Cunoscutii imi stiu foarte bine placerea de a merge pe jos, plimbari etc.

Ei uite ca pana la urma nu imi usuc gura de pomana. Incet, incet si cu perseverenta incepi sa schimbi mentalitati. Iar surprizele apar de unde nu te astepti.

Am o amica care e mai mult genul office, genul de persoana deschisa la minte, dar foarte conservatoare. Genul de om normal caruia i-ar place sa incerce multe chestii noi dar ii e frica.

Ce imi spune azi via Y!M

Ea: am fost azi sa alerg
Ea: my first time
Ea: cand o fac de bunavoie
Eu: yuppppy
Ea: :))
Eu: 😀
Ea: feelin’ good
Eu: super
Ea: cu toate ca am avut cam o suta de opriri
Eu: si eu lafel
Eu: inca nu alerg 1km non-stop
Ea: si abia-mi mai trageam sufletul pn la iesirea din parc
Ea: in fine…
Eu: same here
Eu: 🙂
Ea: da, dar tu mai si fumezi
Eu: welll … m-ai prins
Ea: eu am constatat ca am o mentalitate de tocilara
Eu: 🙁
Ea: prefer sa citesc sa invat dt sa alerg
Eu: nu exista
Ea: 8-|
Eu: nope … se rezuma la comoditate
Ea: nici macar bacul nu l-am dat la sport
Ea: imi ziceam ca-l iau pe minus
Eu: alerg de aproape 1 luna, dar in fiecare dimineata cand ma trezec, ma apuca o lene …
Eu: da ma fortez
Eu: si dupa 1 min imi vine chefu
Ea: ;))
Ea: si cat alergi?
Eu: pai o tura de cartier … cam 3km
Ea: 🙂
Ea: si te duci singur?
Eu: da 🙁
Ea: 🙁
Eu: nu reusesc sa trezesc pe nimeni asa de dimineata
Ea: la ce ora?
Eu: pai pe la 6:30 suna ceasu … pana ma dau jos, pana ma imbrac, fac o incalzire mica … cam pe la 7 ies pe strada
Ea: a, si aici la fel
Ea: aprox… ma rog, azi am iesit la 7.30
Ea: dar m-am culcat la 4 si m-am trezit la 7
Ea: deci…
Eu: 🙂
Ea: am cooptat un vecin
Eu: la 23:00 deja sunt in pat
Eu: uite aici http://parkour-iasi.net/antrenament/ daca vreti sa trageti mai tare de corp
Ea: ooo daaa
Eu: se iau progresiv … cate putin cate putin
Ea: deocamdata sa reusesc sa alerg un pic
Ea: ca in rest…
Eu: pai asta e scopu, sa trezesti muschii
Ea: sper ca si indulgenta vecinului sa dureze cel putin la fel de mult pn cand se trezesc muschii mei
Eu: 🙂
Ea: 😛
Eu: asta depinde de tine, cata vointa ai
Eu: daca faci febra musculara in fiecare zi e bine
Ea: ma descurajeaza putin faptul ca vecinul cu care ma duc e ditamai omul si sunt nevoita sa alerg la fel de repede ca el
Ea: si obosesc mai repede asa
Ea: cu toate ca e mai solicitant sa alergi mai incet
Eu: dap, una e sa fugi si alta e alergatu de rezistenta
Eu: mai cauta pe cineva “incepator”
Ea: eh, pana la urma cred ca dam ture in cerc fiecare cu viteza lui
Ea: oricum, cu toata parerea de rau, tot a mai alergat cateva sute de metri fara mine
Eu: e bun si asa
Eu: 🙂
Ea: 🙂
Ea: si eu am avut initiativa sa mergem
Ea: can u believe that
Ea: ?
Ea: =))
Ea: ma bufnise rasul la un mom dat
Eu: bravo tie <:-P:-*
Ea: cand, gafaind, mi-am dat seama ca eu fac asta fara sa fie nev
Ea: :))
Ea: ;))
Ea: ms, ms
Ea: 😛
Eu: mai, dupa vre-o 2-3 luni nu o sa-ti para rau deloc
Ea: 🙂
Eu: mai ales cand deja ai antrenament si mai tragi dupa tine cate unu care oboseste mergand pe jos 200m … e fun
Eu: ca asa, toata lumea face cate un sprint la nevoie, da a 2-a oara gafaie de nu mai poate
Eu: ca sa nu mai zicem de beneficiile aduse corpului … sculptat, nu iti mai bati capul cu diete si nu mai stai cu ochii pe cantar, oxigenezi creieru mai mult si gandeste mai repede etc…
Ea: ;)) mai vb cu tine cand sunt cu moralul la pamant dupa alergari…
Ea: sau cand o sa am dificultati sa ma ridic de pe scaun din cauza febrei
Ea: ai un efect benefic asupra mea
Ea: ;))
Ea: esti un drag
Eu: 🙂 febra trece si corpu se obijnuieste … dar invidia altora cand te vad ca faci cu cea mai mare usurinta chestii pe care pe ai ii oboseste doar gandindu-se … e priceless
Ea: :))
Ea: right