Dragostea
De exemplu, pentru unii dragostea exista numai la casatorii si nu tot timpul, dar totusi ne indragostim pina la a cea nunta. Pentru altii, acest sentiment nu exista, ei spun ca este doar simpatie, atractie si nimic mai mult. Insa simpatie si atractie putem avea nu doar fata de o persoana, ci si fata de un animal sau de un obiect.
Rezulta ca putem sa ne indragostim de tot ce ne inconjoara. Pentru unii dragostea este un sentiment prin care cineva isi arata respectul fata de o alta persoana. Insa respectul il putem avea si fata de o persoana in virsta, deci suntem indragostiti in ea. Si totusi nu inteleg ce este dragostea? Poate ca dragostea este puterea de a ierta.
Posibil! Eu nu am fost niciodata indragostit, chiar daca am spus de multe ori ca iubesc pe cineva, insa eu cred ca dragostea este un sentiment prin care suferi.
Adica o suferinta placuta, o suferinta de la care primesti placere. Placere de la discutia cu o anumita persoana, de la infatisarea ei, de la zimbetul fermecator, care te duce intr-o lume a ta. Uneori, acest sentiment il simti atunci cind vezi ca pierzi acea persoana si, pentru a o intoarce, esti gata sa sari in fata mortii. Sari cu speranta ca-ti vor creste aripi si atunci cind cazi ca o piatra, doar acea persoana iti poate da aripi.
Multi oameni indragostiti cauta niste principii pentru a atrage atentia cuiva. Insa aceste principii nu exista. Persoana data singura se va uita la tine si, de aceea, nu trebuie sa te schimbi, doar pentru a fi pe placul cuiva. Ea, daca te va iubi, te va iubi asa cum esti. De multe ori niste persoane se indragostesc doar pentru aceea ca trebuie sa se casatoreasca. Si la acea nunta pun juramint pe viata ca va iubi acea persoana.
Doua inimi, o singura dragoste,
Doua promisiuni, un legamint,
Doua vieti devin una…
Insa casatoria este o consecinta a dragostei, ci nu o cauza. De aceea, trebuie sa fim atenti cu dragostea, caci ea nu este o suma de bani pe care o poti cheltui cum vrei, dragostea este o viata intreaga…
The subway
Sa incep si eu. Cum deja a ajuns la moda, imi fac un jurnal, cine stie poate mai tarziu o sa imi prinda bine citind aceste scrieri si amintindu-mi de vremurile dragute sau cele nu atat de placute din viata mea de pana acum.
25.08.2008 11:11 PM
Am terminat munca, cu brio pe la 9 si ceva, dupa ce am stat in birou mai bine de 3 ore fara sa fac mai nimic, asteptand sa vina Lutfi (seful meu) care toata ziua a umblat nush pe unde, facand nu mai stiu e ce combinatii in folosul companiei. Nu numai ca ma plictiseam de moarte dupa ce a plecat toata lumea de pe la birou, ba ca sa fie totul asa “a la cart” a mai venit un nene care l-a asteptat pe Lutfi cam 50 de minute. Un nene care urmeaza din cate am inteles eu sa lucreze cu noi pe acolo, bagator de seama banuiesc, ca este turc si nu stie romana nici o boaba.
Norocul meu era ca stia engleza si am putut purta o conversatie si inca una destul de interesanta, povestindu-mi viata lui, ce facea el prin Turcia si ce lucra pe acolo, un lucru destul de captivant si placut in acelasi timp pentru mine. Probabil ca asteptarea ce urmase ma facea sa fiu atat de entuziasmat de ce zicea omu ala, nu ca ar fi fost ceva interesant 😀
Intr-un final apare si Lutfi cu maica-sa si cum era deja de banuit, de cand i-am vazut, am ramas eu cu coana mare, uitandu-ne unu la altul si vorbind din priviri ca alta cale de comunicare nu era si aici tin sa mentionez ca baba nu stie o boaba engleza si de romana nu mai zic.
Stam noi si asteptam mai bine de juma de ora sa iasa din birou cei doi “crai” care puneau viitorul companiei la cale.
Intre timp, bineinteles ca nu ma abtin si ma apuc sa o sun pe Ioana, incercand sa repar ceea ce stricasem mai devreme prin felul meu de a fi. Cum bine se stie, dar se pare ca nu prea am avut destul farmec sau probabil ca sarisem calul destul de mult, incat nu mai spalam eu murdaria nici cu tot detergentul din lume.
In fine, treburile se calmasera dar doar atat, in rest nu se schimbase nimic in comportamentul ei, un comportament destul de enervant pentru mine, ca si atunci cand a venit de la Roma. Acum stau si imi pun 1000 de intrebari si analizez profound, atat de profund incat a cam inceput sa ma doara capul.
E deja 11:30. Stau cu telefonul in mana si imi tot vine sa o sun dar ceva ma tine in acelasi timp si sincer nu stiu ce. Partea buna sau cea mai trista, sincer nu mai stiu ce sa cred, a lucrurilor este ca nu mai simt acelasi lucru pentru ea. De cand a inceput sa tot umble departe de mine, ceva parca a inceput sa dispara. Sa fie oare dragostea ? Sper din tot sufletul sa nu. Read more
-
Find It
Contact me
-
About
This is an area on your website where you can add text. This will serve as an informative location on your website, where you can talk about your site.
-
Recently Written
- Developing for Facebook
- Cel mai bun sfat despre relaţii dat vreodată
- Dragi retardaţi ai Interenetului de pretutindeni
- Care copii ?
- Incă una micuţă despre bloggerii din Constanţa
- Constanţa Blog Meet #14
- Când te-ai considerat prima dată bărbat?
- misterioase sunt căile internetului
- Ziua în care RSS-urile au murit?
- În vizită pe planeta Cabral
-
Categories
-
Blogroll
-
-
Admin
